LXIII
Natura sau societatea?
Perspectiva neurocriminologiei
Jean-Jacques Askenasy în dialog cu Sorin Antohi
Casa Filipescu-Cesianu, Calea Victoriei 151
18 octombrie 2022, ora 18:00
Jean-Jacques Askenasy revine la Idei în Agora la patru ani și o lună de la dezbaterea cu Gabriel Andreescu și cu mine despre continuitățile între regimuri politice teoretic ireconciliabile; atunci am pornit de la istoria apartamentului său furat de comuniști și re-furat de post-comuniști (De la partidul-stat la statul de drept: tranziția ca moștenire, 18.10.2018). De data aceasta, dialogul nostru este inspirat de cea mai recentă apariție editorială semnată de Jean-Jacques Askenasy ca savant și clinician: un manual de neurocriminologie (v. mai jos datele bibliografice).
Neurocriminologia este un cîmp interdisciplinar de dată recentă, în care se întîlnesc progresele neuroștiințelor — datorate în bună parte perfecționării spectaculoase a tehnologiilor de observare în timp real a funcționării creierului – și presiunea socială asupra sistemelor de justiție pentru a-și depăși dilemele moral-juridice tradiționale, bazate pe o altă vîrstă/paradigmă a științei și societății. Neurocriminologia încearcă să readucă factorii biologici în centrul deliberărilor care duc la sentințe legale, după lungi decenii în care accentul s-a pus aproape exclusiv pe factorii sociali, psihologici, culturali, istorici, de mediu etc. De exemplu, dacă Lombroso, frenologia și în general ideea că tendințele criminale ar fi înnăscute au fost radical criticate și respinse ca forme de pseudo-știință rasistă și clasistă, neurocriminologia de astăzi arată clinic faptul că înclinația către crimă poate fi moștenită.
Pentru mine, neurocriminologia readuce în discuție străvechea distincție dintre natură și societate în analiza cauzalității faptelor (și gîndurilor, emoțiilor etc.) umane. Distincția e rezumată de formula anglofonă nature vs. nurture, relansată de Francis Galton și, astfel, condamnată odată cu condamnarea eugenismelor secolelor XIX-XX. Această sentință ar trebui revizuită prin eliminarea argumentării regresive potrivit căreia tot ce se întîmplă azi e determinat de ieri (formula clasică: post hoc ergo propter hoc, un fel de path dependency extremă).
Sorin Antohi
Descarca pliant Idei in Agora 18 octombrie 2022
